Fiecare moare singur

Hans Fallada este un scriitor de care nu auzisem până în primavara acestui an, când cei de la editura Art au reeditat în minunata serie Cărți Cult romanul “Fiecare moare singur”. Coperta sa deosebită și titlul atât de sincer și îndrăzneț mi-au atras atenția la un tărg de carte de la care nu am putut pleca fără această fermecătoare ediție. Au mai trecut câteva luni pâna m-am apucat de ea, întrucât mă așteptam la mai bine de 700 de pagini de “doom and gloom”. Experiența a fost însă cu totul alta.
Publicată inițial în 1947, pornind de la fapte reale, romanul spune povestea unor cetațeni ai Berlinului în timpul celui de-al doilea război mondial. Personaje care încearcă în felul lor unic să opună rezistență sistemului nazist și să facă față interacțiunilor și dialogurilor absurde, ce devin parte a realitații lor zilnice sau, pur și simplu, să evadeze din realitate. Tradusă în engleză și publicată pentru prima dată în UK în 2009, la mai bine de 60 de ani de la prima sa apariție, cartea s-a bucurat de un succes atipic pentru o carte atât de veche. Apariția sa in top 50 al editurilor din UK la vremea acea nu e însă suprinzătoare.
Forța narativă a autorului este una aparte. Multe paragrafe crează atmosfera filmelor din anii 40-50, acelea în care intervențiile naratorului aduc un plus de valoare poveștii, accentuând suspansul sau subliniind o perspectivă care altfel ar fi putut ramâne neobservată. Coperta se potrivește de minune acestei atmosfere “alb-negru”.
Titlul alternativ al romanului este “Singur in Berlin”, denumire aleasă de editura Polirom când a publicat acest roman în 2012. Prefer titlul ediției publicate de editura Art; probabil că fără nota ușor dramatică a acestuia ar mai fi trecut câțiva ani până să-l descopăr pe Fallada.
Personaje rămase fără speranță, indivizi marunți ce capătă putere într-un sistem ce oferă autoritate celor ușor de manipulat pentru a controla la rândul lor, farmecul trist al unui oraș surprins într-o perioadă plină de neliniști, toate inchegate intr-o poveste atemporală din perspectiva naturii umane. O poveste captivantă, presarată pe alocuri cu umor negru, suspans și frânturi de dialoguri absurde. Interesant că, uneori, aceste dialoguri suna foarte familiar, rezonând într-o oarecare măsură cu discuțiile pe care le avem în zilele noastre în anumite imprejurari: conversații cu angajați ai diferitelor instituții, dialoguri pe casa scării, dezbateri corporatiste etc.

Nu aș fi crezut că povestea unui cuplu banal din Berlinul celui de-al doilea război mondial poate fi atât de fascinantă. Istoria lor, a carților poștale cu mesaje anti naziste răspândite prin Berlin ne vorbește despre rezistență, orori, limite umane, lașitate si curaj.
Ce am apreciat în mod deosebit la această carte?
⦁ E o poveste bine spusă, care te captivează și îți oferă acele momente de plăcere simplă a lecturii; te poți afunda în poveste uitând de timp și de orice altceva, cum eu una rareori mai reușesc să o fac cu ușurință așa cum o făceam în adolescență, când această evadare era atât de la îndemână.
⦁ Speranța în umanitate și valori. După ce urmărim oameni ca “toți ceilalți: credeau ceea ce sperau”, personaje care se târăsc prin viață cu “prea puțină speranță și credință în suflet”, indivizi ce par “atât de șterși de parcă ar fi fost compuși doar din praful din birou”, “figuranți anonimi rătăcind prin vârtejul imens și întunecat”, ultimul capitol debutează într-un mod neaștepat, ce insuflă un optimism aparte, inspirând cititori ale altor timpuri:
“Dar nu cu moartea vrem să încheiem această carte, ale cărei pagini sunt dedicate vieții, vieții invincibile, vieții care triumfă mereu asupra infamiei și lacrimilor, asupra suferinței și morții”.
Pare atât de zadarnic totul uneori, dar indiferent de cât de nesemnificative sunt acțiunile noastre mărunte, e important să încercăm mereu să facem o diferență și să nu ne uităm datoria civica, îndatoririle morale.
Cât de minunat ar fi dacă fiecare poveste de viață s-ar putea incheia așa.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s